Alergia alimentară este o afecțiune din ce în ce mai frecventă în societatea modernă și poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă. Această afecțiune poate fi foarte periculoasă, dacă nu este tratată în mod corespunzător, deoarece poate provoca reacții alergice severe care pot pune în pericol viața.

Îți prezentăm principalele simptome ale alergiei alimentare, cele mai eficiente tratamente disponibile și o listă a alimentelor care provoacă cel mai des reacții alergice.

Simptomele alergiei alimentare

Alergia alimentară poate provoca o serie de simptome, care pot varia de la ușoare la severe, în funcție de gradul de sensibilitate la anumite alimente. Unele dintre cele mai frecvente simptome ale alergiei alimentare includ:

• Urticarie și mâncărime pe piele
• Edemul feței, buzelor sau limbii
• Respirația dificilă (șuierătoare sau întreruptă)
• Tuse sau senzația de constricție a gâtului
• Greață, vărsături sau diaree
• Amețeli sau pierderea conștiinței

În cazurile severe, alergia alimentară poate provoca un șoc anafilactic, o reacție alergică extrem de gravă care poate pune în pericol viața.

Tratamente pentru alergia alimentară

Dacă suspectezi că ai o alergie alimentară este important să cauți imediat ajutor medical. În funcție de simptomele pe care le ai, medicul poate prescrie tratamente diferite, inclusiv:

Antihistaminice: Acestea sunt medicamente care ajută la reducerea reacțiilor alergice și la ameliorarea simptomelor, cum ar fi urticaria și mâncărimea.

Adrenalina: Aceasta este o substanță care poate fi injectată în caz de urgență pentru a trata reacțiile alergice severe, inclusiv șocul anafilactic.

Dieta fără alergeni: Dacă ai o alergie la un anumit aliment, medicul îți va recomanda să nu mai consumi produsele care îți provoacă reacția alergică. Acest lucru poate implica o dietă fără gluten, lapte sau alte alimente comune care pot provoca alergii.

Imunoterapia: Aceasta este o formă de tratament care implică administrarea treptată a cantităților mici de alergen, pentru a ajuta organismul să se obișnuiască cu acestea și să reducă reacțiile alergice.

Alimentele care provoacă cel mai des alergii

Alergia alimentară poate fi cauzată de o gamă largă de alimente, dar există unele alimente care sunt cunoscute pentru faptul că provoacă mai multe alergii decât altele. În acest articol, vom explora alimentele care sunt cele mai susceptibile să provoace alergii alimentare.

Ouăle sunt un aliment de bază în multe diete, dar ele sunt, de asemenea, una dintre cele mai frecvente surse de alergie alimentară. Aproximativ 1-2% din copiii mici sunt alergici la ouă, dar mulți dintre ei se vindecă de această alergie până la vârsta de 5 ani. Alergia la ouă poate provoca simptome ușoare, cum ar fi mâncărimea pielii, dar poate fi și extrem de severă, provocând reacții anafilactice.

Laptele este un alt aliment comun care poate provoca alergii alimentare. Aproximativ 2-3% din copiii mici sunt alergici la lapte, dar mulți dintre ei își pierd această alergie până la vârsta de 5 ani. Alergia la lapte poate provoca simptome ușoare, cum ar fi mâncărimea pielii și greața, dar poate fi și extrem de severă, provocând reacții anafilactice.

Alunele, inclusiv arahidele, sunt printre cele mai frecvente alimente care provoacă alergii alimentare. Alergia la arahide este extrem de comună, afectând aproximativ 1-2% dintre copiii mici. Alergia la arahide poate fi foarte severă și poate provoca reacții anafilactice.

În general, fructele cu coajă lemnoasă, migdalele, nucile, sunt alimente care pot provoca alergii.

Peștele este un alt aliment care poate provoca alergii alimentare, deși este mai puțin frecvent decât ouăle sau laptele. Aproximativ 0,5-1% din populație este alergică la pește, iar simptomele pot varia de la ușoare până la severe, incluzând mâncărime, urticarie, dificultăți respiratorii și șoc anafilactic.

Soia este un aliment care poate provoca alergii alimentare la unele persoane, deși mai puțin des comparativ cu ouăle sau laptele. Aproximativ 0,4% din populație este alergică la soia. 

De asemenea, fructele de pădure pot provoca alergii la unele persoane, în special la bebeluși. Alergia la fructele de pădure poate fi cauzată de o proteină numită PR-10, care este prezentă în multe fructe de pădure și poate fi confundată de sistemul imunitar cu o proteină alergică.

Dacă medicul tău ți-a prescris un tratament pentru alergia alimentară, Optimerix te ajută să găsești cele mai convenabile prețuri. Descarcă acum aplicația gratuit din Google Play, AppStore și App Gallery.

Cunoști pe cineva care pare să fie mereu mușcat de țânțari? Cercetările chiar ne arată că unii oameni sunt într-adevăr „magneți de țânțari”. Care sunt, de fapt, motivele pentru care unele persoane atrag aceste insecte enervante?

Recomandări cheie privind muşcăturile de țânțari

• Unii oameni atrag țânțarii din cauza lucrurilor pe care nu le pot schimba - cum ar fi grupa lor de sânge sau cantitatea de căldură pe care o degajă.
• Dieta ta nu afectează probabilitatea de a fi mușcat de țânțari.
• Există modalități prin care vă puteți face mai puțin atrăgător pentru țânțari, cum ar fi purtarea de haine deschise la culoare și utilizarea insecticidelor.

Nimeni nu vrea să atragă atenția unui țânțar. Înțepăturile de țânțari nu sunt doar iritante, ci se pot infecta și pot provoca simptome mai grave. Și țânțarii pot transmite oamenilor boli, cum ar fi virusul West Nile, febra dengue sau malaria prin mușcături.

Iată 7 motive pentru care ați putea atrage atenția țânțarilor - și ce puteți face în acest sens.

1. Sângele dumneavoastră este de tip O sau de tip B

Persoanele cu anumite tipuri de sânge sunt mai predispuse să fie mușcate de țânțari. Există cercetări care arată că persoanele cu sânge de tip O au mai multe șanse să primească mușcături de la țânțarii Aedes aegypti . Și un studiu recent a arătat că persoanele cu sânge de tip B atrag țânțarii Anopheles stephensi.

2. Miroși bine (pentru țânțari)

Țânțarii te pot „mirosi”. Studiile arată că țânțarii preferă mirosul anumitor oameni.

Când transpiri, corpul tău emite substanțe chimice, inclusiv acid lactic, acid uric și amoniac. Fiecare persoană eliberează o cantitate diferită din aceste substanțe chimice. Și unii oameni eliberează doar cantitatea potrivită din fiecare - creând un parfum irezistibil care atrage țânțarii.

Există, de asemenea, dovezi tot mai mari că microbiomul pielii se adaugă la mirosul atrăgător pe care unii oameni îl emană.

Nu poți face nimic pentru a schimba cât de mult din aceste substanțe chimice eliberezi atunci când transpiri. Lucruri precum deodorantul nu vor schimba metabolismul natural al corpului. Și în acest moment, nu există dovezi că vă puteți schimba microbiomul pielii pentru a descuraja țânțarii.

3. Bei bere și mănânci banane

De ani de zile, cercetătorii au încercat să descopere dacă dieta unei persoane îi poate face mai probabil să atragă țânțarii. Se pare că dieta dumneavoastră nu vă afectează cu adevărat șansele de a obține mușcături de țânțari. Dar există posibile excepții - berea și bananele.

Un mic studiu a arătat că consumul de bere te face probabil mai atractiv pentru țânțari. Un alt studiu mic sugerează că, consumul de banane te face mai atractiv pentru țânțari. Dar aceste studii nu au fost suficient de puternice pentru ca cercetătorii să spună că ar trebui să încetezi să bei bere și să mănânci banane pentru a reduce riscul de a fi mușcat. Deci nu aruncați banana aia încă.

4. Porți culori care atrag țânțarii

Un studiu recent a arătat că culorile portocalii și roșii atrag țânțarii. Același studiu a arătat că țânțarii nu erau la fel de interesați de culorile verde și albastru. Există, de asemenea, dovezi că țânțarii sunt mai atrași de oameni atunci când poartă culori mai închise.

Nu există nicio culoare care să te facă „invizibil” pentru țânțari. Dar culorile mai deschise, în special albastru deschis și verde, par să atragă mai puțină atenție de la țânțari.

5. Te afli în locul nepotrivit la momentul nepotrivit

Țânțarii sunt mai activi în anumite momente ale zilei - în orele chiar înainte de apus și dimineața devreme înainte ca soarele să fi răsărit complet.

Țânțarii folosesc simțuri precum mirosul și vederea pentru a găsi oameni. Dar folosesc și receptori termici care urmăresc căldura și dioxidul de carbon pe care le degajați în timp ce respirați. Când faceți exerciții fizice sau faceți efort, eliberați și mai multă căldură și dioxid de carbon. Așadar, dacă mergeți la alergat sau lucrați în aer liber, încercați să nu o faceți în perioadele de vârf de hrănire.

6. Ești însărcinată

Studiile arată că este mult mai probabil să atragi țânțarii atunci când ești însărcinată. Sarcina îți crește metabolismul. Metabolismul crescut înseamnă că degajați mai mult dioxid de carbon și căldură - doi magneți pentru țânțari.

Țânțarii pot transmite boli, inclusiv virusul Zika. Deci, dacă sunteți însărcinată, aveți grijă suplimentară pentru a preveni mușcăturile de țânțari.

7. Ești o țintă ușoară pentru ţânţari

La fel ca oamenii, țânțarii vor să lucreze mai inteligent, nu mai greu. Ei își vor lua masa din cea mai ușoară sursă posibilă. Deși nu vă puteți controla grupa de sânge sau componența chimică a transpirației, vă puteți face mai dificil de mușcat.

Asigurați-vă că purtați mâneci lungi și pantaloni ori de câte ori este posibil. Cu cât expuneți mai puțin pielea, cu atât țânțariilor le este mai greu să vă muște.

De asemenea, puteți folosi un agent de respingere a țânțarilor. Cele mai eficiente insecticide au DEET. Doriți să aplicați DEET pe piele sau să folosiți haine? Brățările (chiar și cele care conțin DEET) nu țin țânțarii la distanță.

De reținut! 

Unii oameni sunt magneți de țânțari - adică sunt mai probabil să fie mușcați de țânțari. Unele lucruri care te fac mai atractiv pentru țânțari includ grupa ta de sânge, temperatura corpului și cât de mult amoniac emani în transpirație. Nu puteți face nimic pentru a schimba aceste lucruri, dar puteți lua măsuri pentru a vă face mai puțin atractiv pentru țânțari. Puteți preveni mușcăturile de țânțari menținând pielea acoperită, purtând haine deschise la culoare și utilizând un respingător pentru țânțari aprobat de EPA, cum ar fi DEET.

Unul dintre mineralele extrem de importante pentru buna funcţionare a organismului uman este magneziu. Aşadar, îţi prezentăm toate informaţiile de care ai nevoie: care este rolul magneziului în organism, ce simptome provoacă lipsa acestui mineral şi care sunt alimentele bogate în magneziu pe care ar trebui să le consumi cât mai des! 

Ce rol are magneziu în organism?

Zilnic, pentru o bună funcţionare, organismul nostru are nevoie de 400 de mg. de magneziu. Acest mineral este esenţial pentru sănătatea sistemului cardiovascular. Nivelul scăzut de magneziu poate fi asociat cu diverse afecţiuni cardiovasculare, printre care menţionăm: hipertensiune, aritmii, angina pectorală, colesterol şi trigliceride mărite, precum şi insuficienţă cardiacă. 

Magneziu, împreună cu calciul şi vitamina D, ajută la o funcţionare bună a sistemului osos şi muscular. De asemenea, magneziu ajută la combaterea inflamațiilor articulare, migrenele şi previne oboseala, stresul, depresia şi anxietatea. 

Un alt rol extrem de important are în vedere reglarea nivelului glucozei din sânge, prevenit astfel diabetul zaharat. 

Magneziul este implicat şi în formarea oaselor, ajutând la creşterea densității osoase. Persoanele care suferă de carenţă de magneziu pe termen lung au un risc mai ridicat de a suferi de osteoporoză.

Totodată, acest mineral deţine şi funcţia de a regla tranzitul intestinal. 

Carenţa de magneziu: principalele simptome

Principalul simptom pentru deficitul de magneziu este spasmofilia - contracţia involuntară a muşchilor. De asemenea, alte semne ale carenţei de magneziu sunt: crampe musculare, tremor, scăderea poftei de mâncare, astenie. 

Citeşte şi Tot ce trebuie să ştii despre vitamine

Printre cele mai grave simptome ale lipsei de magneziu se află aritmia cardiacă. La acesta se adaugă şi amețelile, probleme de respirație, dureri în piept sau stări de leşin. De asemenea, un nivel scăzut de magneziu în organism pot cauza probleme de somn.

Alte semne ale carenței de magneziu pot fi palpitații, tahicardie, senzație de "nod în gât", dispnee, insomnie, nervozitate, anxietate, durere de cap, ameţeli şi căderea părului. 

Alimente care conţin magneziu

Carenţa de magneziu apare în general din cauza alimentației. Aşadar pentru a asigura necesarul zilnic de magneziu pentru organismul tău este bine să consumi următoarele alimente: 

• Legume cu frunze verzi: spanac, varză Kale, salată verde, varză, pătrunjel, coriandru
• Nuci şi semințe: migdale, caju, nuci pecan, nuci braziliene, seminţe de in, seminţe de floarea soarelui
• Peşte: somon, macrou, tonul
• Soia
• Avocado
• Banane
• Ciocolată neagră
• Fructe uscate

În cazul suferi de carenţă de magneziu şi medicul şi-a prescris o reţetă, aplicaţia Optimerix găseşte pentru tine cele mai ieftine medicamente. Instalează gratuit aplicaţia din Google Play şi App Store şi poţi beneficia de toate avantajele pe care acest serviciu le aduce!

Ai colesterolul mare? Îţi prezentăm o listă cu ceaiuri care te pot ajuta să reduci nivelul de grăsimi din sânge! 

Hipercolesterolemia reprezintă o condiție medicală în care valorile colesterolului în sânge sunt peste limită. Nivelul colesterolului este influenţat de alimentaţie (consumul de alimente cu un conţinut ridicat de grăsimi), de greutatea corporală (obezitatea este asociată, de obicei) cu nivel ridicat al colesterolului în sânge), lipsa activităţii fizice, vârsta, precum şi factori ereditari. 

Diferenţa între colesterolul LDL şi colesterolul HDL

LDL colesterol, aşa-numitul "colesterol rău", este cel care se poate depozita de-a lungul timpului pe pereții interni ai arterelor, producând diverse boli cardiovasculare, precum infarctul sau accidentul vascular cerebral.

Colesterolul HDL ("colesterolul bun") deţine rolul de a proteja pereţii vaselor împotriva colesterolului rău, oferind astfel protecţie în faţa riscului de apariţie a unor boli cardiovasculare.

Nivelul optim al colesterolului total este sub 200mg/dl, iar nivelul colesterolului LDL este de sub 70 mg/dl.

Ceaiuri care scad "colesterolul rău"

Dacă nivelul total al colesterolului este pentru valorile precizate mai sus, poţi încerca să reduci grăsimile din alimentaţie şi să bei o serie de ceaiuri care te vor ajuta să scazi colesterolul! 

Ceaiul de busuioc

Busuiocul este o plantă care ajută la reducerea nivelului colesterolului „rău” din sânge, scăzând nivelul de lipoproteine. Aceasta conţine o substanţă numită eugenol, care deţine proprietăţi antioxidante şi care poate ajuta la prevenirea bolilor de inimă. 

Citeşte şi Bolile cardiovasculare şi hipertensiunea arterială: simptome, factori de risc şi alimentaţie

Ceaiul de hibiscus

Hibiscusul este folosit ca plantă medicinală, având o mulţime de proprietăţi terapeutice. Datorită proprietăților hipolipemiante, ceaiul de hibiscus poate ajuta la scăderea colesterolului "rău". 

De asemenea, acest ceai este benefic pentru pacienții care suferă de hipertensiune sau de diabet. 

Ceaiul de schinduf

Ceaiul de schinduf contribuie la menținerea nivelului normal al colesterolului, susţinută metabolismul glucidic. De asemenea, seminţele de schinduf sunt eficiente şi pentru scăderea tensiunii arteriale. 

Aceste efecte se datorează unor substanţe numite sponine care ar reduce absorbția în organism a colesterolului din alimentele grase. 

Ceaiul verde

Ceaiul verde se numără printre cele mai populare ceaiuri recomandate pentru scăderea colesterolului. Acesta conţine antioxidanți care au efectul de a reduce colesterolul total. 

Citeşte şi Regimul alimentar recomandat pacienților cu diabet zaharat

Ceaiul de păpădie

Păpădia are, de asemenea, efecte benefice pentru persoanele cu colesterol ridicat, prin inhibarea enzimelor responsabile cu digestia grasimilor.

În plus, ceaiul de păpădie reduce şi tensiunea arterială. 

Dacă medicul ţi-a recomandat un tratament pentru reducerea colesterolului, aplicaţia Optimerix te poate ajuta să găseşte cele mai ieftine medicamente. Iată cât de simplu funcţionează! 

Caracteristici generale:

• este în cantitate de 1100-1400 g  la un adult,
• aproximativ 99% se concentrează în oase şi dinţi, o mică parte se găseşte concentrat în colagen, mucoproteine şi mucopolizaharide, iar o cantitate de aproximativ 1% se găseşte sub formă circulantă (calcemia).

Coeficientul de utilizare digestivă (CUD) este relativ redus: 5-40%. Factorii care influenţează absorbţia calciului:

• starea raportului Ca/P din organism (a cărui valoare este de 2/1 în oase);
• prezenţa proteinelor, respectiv a aminoacizilor, în special a lizinei şi argininei;
• prezenţa lactozei, a acidului lactic şi a acidului citric, a lipazei şi a sărurilor biliare;
• prezenţa calciferolilor (vitamine D, îndeosebi D2 şi D3);
• prezenţa parathormonului;
• calitatea sucului gastric, aciditatea gastrică;
• nivelul motilităţii intestinale: lipidele scad motilitatea intestinală menţinând un contact prelungit al chimului cu suprafaţa absorbantă, pe de o parte, iar pe de altă parte, acizii graşi liberi se asociază cu calciul şi formează săruri insolubile care sunt eliminate fecal.
• calitatea alimentaţiei: este demonstrat că alimentaţia săracă măreşte coeficientul de utilizare digestivă al calciului, de exemplu: fitina, acidul fitic, acidul oxalic şi ionii de K, Mg, Al, Fe, P interferă absorbţia, printr-un fenomen de insolubilizare a calciului, crescând astfel eliminarea intestinală a lui;
• nivelul vitaminelor A şi C;
• sexul - s-a stabilit că absorbţia calciului este mai mare la bărbaţi decât la femeile aflate în afara perioadei de maternitate;
• sarea în cantitate mare ca şi apa minerală şi băuturile acidulate cresc eliminarea calciul din oase.
• cel mai important factor de fixare a Ca în oase este exerciţiul fizic.

Eliminarea calciului se face prin intestinul gros în proporţie de 75% şi prin urină în proporţie 20% iar restul prin transpiratie. Persoanele care lucrează la temperatură ridicată pot pierde peste 100 mg Ca/h prin transpiraţii, în timp ce, în mod normal această pierdere este de 15 mg/zi.

Roluri

• plastic - intră în structura sistemului osos şi a dinţilor;
• intervine în coagularea sângelui ;
• activează un număr mare de enzime cum ar fi: labfermentul, tripsina, lipaza, fosfataza alcalină, colinesteraza etc.;
• activează factorul intrisec Castle şi facilitează absorbţia vitaminei B12 din ileon;
• participă la mecanismul contracţiei musculare;
• are efecte simpaticomimetice, în antagonism cu potasiul. Raportul normal K/Ca este egal cu 2/1;
• împreună cu magneziul scade excitabilitatea neuro-musculară fiind astfel larg folosit în neuropsihiatrie (în tratamentul insomniilor);
• participă la menţinerea stării coloidale a proteinelor;
• intervine în menţinerea normală a permeabilităţii de membrană (împiedică trecerea rapidă a lichidului plasmatic în spaţiul extracelular, reducând astfel intensitatea fenomenelor exudative);
• intervine în stabilizarea membranelor celulare (micşorează amploarea proceselor alergice);
• contribuie la menţinerea metabolismului hidro-electrolitic;
• intervine în echilibrul acido-bazic;
• intervine în metabolismul fierului etc.
• Este responsabil de sănătatea sistemului cardio-vascular şi contribuie la menţinerea ritmului cardiac.

Dezechilibre cantitative

Calcemia normală este de 9-11 mg/100 ml sânge.

1. Carenţa poate fi primară, dar şi secundară unor tulburări de absorbţie. Ea duce la apariţia cariilor şi rahitismului la copii, a osteoporozei şi osteomalaciei la adulţi şi vârstnici. Consumul crescut de băuturi răcoritoare nealcoolizate (în special cele care au conţinut ridicat de fosfor) produce o pierdere rapidă a calciului din organism, dar şi consumul băuturilor carbogazoase duc la aceleaşi efecte. Carenţa de calciu se manifestă diferenţiat în funcţie de gravitatea scăderii fracţiunii ionice. Deşi corpul omenesc dispune de mari rezerve de calciu, din cauza mobilizării fiziologice reduse (1%) (proteinele sunt mobilizate în procentaj de peste 50%), funcţiile biologice şi cele vitale pot fi serios afectate de lipsa formei ionice.

Manifestările generale şi nespecifice ale hipocalcemiei sunt: insomnie, irascibilitate, palpitaţii, colici abdominale, balonări, tulburări de deglutiţie, parestezii, crize de transpiraţie, stări depresive, cefalee, fasciculaţii musculare, lipsă de aer, melancolie, tulburări de dinamică sexuală, scăderea libidoului şi a potenţei, lipotimii, crize de isterie, tulburări de concentrare etc. Femeile, la menopauză, pierd 2-5% din calciul osos/an, iar în caz de deficienţe alimentare şi dezechilibre hormonale necorectate, aceste pierderi ajung la 3-8%. În malabsorbţie (sprue) conţinutul fecal de grăsimi este crescut, ceea ce antrenează o cantitate mare de calciu în procesul de formare a sărurilor. Se pierd astfel cantităţi mari de vitamine liposolubile şi calciu, iar clinic se instalează diverse boli: rahitism, carii dentare, spasmofilie, tetanie şi osteoporoză. Sunt autori  care susţin că osteoporoza nu este cauzată de lipsa calciului din dietă, ci mai degrabă de un exces acid în dietă, ceea ce obligă corpul să dirijeze calciul dinspre schelet spre zonele care au nevoie de tamponare. În acest sens, este  clară observaţia că oamenii care au nivele mai ridicate de aport de calciu (din produse lactate) au nivele mai ridicate de osteoporoză! De aici, trebuie înţeleasă importanţa regimului alimentar sau mai corect, importanţa alimentaţiei, în general.

2. Excesul este mult mai rar întâlnit decât hipocalcemia şi are drept cauză exagerarea aportului alimentar sau/şi a celui medicamentos. Consumul de alimente preparate industrial şi îmbogăţite în calciu, mai ales când se administrează concomitent cu vitamina D, duce la creşterea calcemiei şi a riscului depunerilor de calculi în rinichi, vezica urinară, aortă (sindromul Da Costa), ca şi în ţesuturile moi (muşchi). (O serie de boli digestive  care evoluează cu hiperaciditate şi în care consumul mare de lapte şi săruri alcaline (cu Ca) conturează hipercalcemia din „sindromul milk-alkali”). Calciul poate fi crescut de asemenea în: tuberculoză, sarcoidoză, metastaze osoase, hiperfuncţia glandelor paratiroide, imobilizare prelungită etc.

Manifestările generale şi nespecifice ale hipercalcemiei sunt: greaţă, vărsături, diminuarea apetitului, astenie, dureri mio-osteo-articulare, somnolenţă, uscarea mucoasei orale şi nazale, constipaţie, prurit, modificarea frecvenţei cardiace, hipertensiune arterială, hemoragii gastro-intestinale, litiază renală, modificarea randamentului fizic şi intelectual etc. Experimental, s-a demonstrat faptul că administrarea zilnică a 1500 mg – 2000 mg de calciu predispune la infecţii urinare care nu-şi găsesc tratament!

Raţia

Raţia de calciu este variabilă în funcţie de vârstă, sex, stare fiziologică. În primul an de viaţă se recomandă 360 - 2000 mg/zi. Pentru o femeie sub 30 de ani, nevoia este de 600-1200 mg Ca/zi, iar peste 45 de ani nevoia se situează la 800 mg/zi.

Surse

Sursele alimentare de calciu sunt reprezentate de:

• lapte şi produse lactate. Ele reprezintă cea mai importantă sursă de calciu întrucât îndeplinesc condiţiile optime pentru absorbţia şi utilizarea metabolică a acestui element, astfel:
  • raportul Ca/P este supraunitar = 1,4;
  • conţin vitamina D3, lactoză, citrat şi proteine;
  • nu conţin fitaţi, oxalaţi şi celuloză.
  • Laptele de mamă conţine 260-300 mg Ca/L, cantitate ce diminuă în cursul lactaţiei şi nu este influenţată de aportul alimentar al mamei. Laptele de vacă conţine în miceliile de cazeină în medie 1150 mg calciu/L, sub formă de citraţi şi fosfaţi. Formulele bazate pe proteinele din soia sau hidrolizate proteice conţin 600-700 mg Ca/L. Brânzeturile concentrează de 6-10 ori mai mult acest element;
• apa potabilă constituie o importantă sursă de calciu (până la 300 mg/l), pentru că ea conţine forma uşor absorbabilă. Alături de apă, vinul se constituie într-o sursă la fel de valoroasă din punct de vedere cantitativ;
• legumele şi fructele conţin cantităţi mai mici de calciu şi, teoretic, au un coeficient de utilizare digestivă mai mic decât laptele şi brânzeturile, dar pentru că au efect alcalinizant eficienţa lor metabolică este foarte bună (spre deosebire de cel din surse animale care are efect acidifiant)
• spanacul, roşiile, trestia de zahăr şi cacao conţin cantităţi importante de oxalaţi care interferă absorbţia calciului;
• cerealele sunt sărace în calciu, iar pe de altă parte au cantităţi mari de fitaţi, astfel că, atunci când sunt consumate excesiv şi netratate termic (prin tratament termic fitaţii sunt parţial inhibaţi) pot determina perturbări ale absorbţiei calciului;
• carnea şi derivatele sunt sărace în calciu. Fac excepţie conservele de peşte în sos tomat în care, prin mediul acid creat de tomate, oasele de peşte se solubilizează şi calciul structural trece în sos îmbogăţind şi carnea conservată.

Opinii ale specialiştilor

Trăim o perioadă a miturilor dietetice! Se vorbeşte despre mitul proteinelor, al fierului, al vitaminei B12, al calciului, al antioxidanţilor, al vitaminei A etc. Deşi încă suficient abordat, mitul proteinelor începe să fie perceput ca mai puţin problematic, însă continuă să fie foarte importante altele, dintre care mitul calciului şi al antioxidanţilor ocupă locuri importante.

Vorbind despre calciu, mulţi dintre cei care se ocupă de nutriţie încă recomandă lapte şi produse lactate, şi adesea în cantităţi mari, pentru a asigura, chipurile, rezerva acestuia în organism. Această credinţă este rezultatul publicităţii făcute de industria produselor lactate, care timp de decenii ne-a "informat" cu succes cât de bune sunt laptele şi produsele lactate pentru sănătatea noastră. În acest sens oamenii “au fost ajutaţi să-şi însuşească ideea” potrivit căreia dacă un pahar cu lapte pe zi este bun, atunci trei sau patru pahare trebuie să fie încă şi mai bune!

Mitul lapte-calciu-densitate osoasă a fost creat şi perpetuat de reclamele intense ale industriei lactate! În plus - şi grav - manipulând atitudinea oamenilor faţă de patologia prin deficitul de calciu, laptele şi produsele din lapte au fost îmbogăţite cu vitamina D, perturbând echilibre foarte sensibile. Este demonstrat că un bun aport poate fi obţinut prin consum de hering, somon, ton, gălbenuş de ou şi uleiuri de peşte; este demonstrat că vitamina D este generată în cantităţi adecvate prin expunerea la soare, nu mai mult de 10-15 minute, cam de trei ori pe săptămână, a părţilor normal descoperite! Faptul că mitul calciului a supravieţuit este în foarte mare măsură datorat şi modului superficial de gândire cantitativă! 

Osteoporoza este o problemă foarte actuală şi de importanţă specială pentru femei. Este demonstrat faptul că ea nu este rezultatul lipsei calciului din dietă, ci al excesului în acid al acesteia! Acest exces acid obligă corpul să scoată calciul afară din schelet în vederea menţinerii, în echilibru, a sistemelor tampon! Este adevărat că produsele lactate conţin mult calciu, dar la fel de adevărat este şi faptul că oamenii care au nivele mai ridicate ale aportului de calciu (prin consum crescut de produse lactate) au nivele mai ridicate şi de osteoporoză! Explicaţia constă în aceea că adeseori alimentele bogate în calciu sunt bogate şi în proteine ceea ce duce la acidifierea mediului intern. Mediul acid este cel care „jefuieşte” corpul de calciu! 

De exemplu, brânza: este foarte bogată în calciu, DAR este de asemeni foarte bogată în proteine şi acidifică sângele; consumul frecvent va genera pierderile calciului, dar şi a altor minerale cu rol alcalinizant. Ştirile, în acest sens, nu sunt chiar noi, astfel că American Journal of Clinical Nutrition a scris încă din 1970 că: "Osteoporoza este de fapt o boală generată de un număr de factori, cel mai important dintre ei fiind aportul excesiv de proteine".

American Journal of Clinical Nutrition a publicat în 1983 cel mai mare studiu, făcut vreodată, asupra osteoporozei. Au fost aduse date ce confirmă faptul că vegetarienii nu au la fel de multă osteoporoză ca şi omnivorii:

• la vârsta de 65 de ani, femeile vegetariene aveau 18%  pierderi osoase;
• cele nevegetariene aveau 35%!
• cifrele echivalente pentru bărbaţi erau 3% şi 7%.

Cifrele pot fi explicate de faptul că vegetarienii nu mănâncă la fel de multe proteine ca şi mâncătorii omnivori, pe de o parte, iar pe de altă parte, proteinele sunt de mai bună calitate, au lanţuri mai mici, se poate digera mult mai uşor.

S-a arătat, de asemenea că pentru un aport zilnic de 75 de grame de proteină se pierde, prin urină, mai mult calciu decât se absoarbe din dietă – aspect susţinut de numeroşi specialişti – deci cantitatea necesară zilnică  ar trebui să fie sub 1gr/kgc!

Relaţia dintre aport – sănătate metabolică prin calciu este întărită de rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor fenomenului pierderii calciului la femeile africane Bantu, care au un aport zilnic de numai 350 mg de calciu; ele nasc în medie 9 copii, pe care îi alăptează natural timp de doi ani şi nu suferă niciodată de osteoporoză, spasmofilie sau tetanie!

Scheletul se comportă ca o magazie de calciu şi alte minerale alcaline.

Nivelul pH-ului sângelui este vital! Prin reacţii, mai mult bănuite decât stăpânite, când mâncăm prea multe mâncăruri generatoare de aciditate (proteine, băuturi acidulate, băuturi neacidulate conservate cu acid fosforic, sare, zahăr, cafea şi ceai, sau în cazul administrării medicamentelor sau fumatului) sau când viaţa de zi cu zi este marcată de sedentarism, calciul este mobilizat din schelet, împreună cu alte minerale alcaline, spre sânge!

O observaţie epidemiologică de masă s-a făcut pe populaţia din Danemarca, ţară care în timpul blocadei din 1942-1944 a fost într-o situaţie foarte dificilă. În timp ce Danemarca a avut o alimentaţie bazată pe secară şi cartofi, de două ori mai redusă pe cap de locuitor decât Germania, morbiditatea şi mortalitatea au scăzut:

1. cantitatea de proteine era aşa de mică încât nu putea fi atins nici minimul recomandat;

2. grăsimea era privită ca un adaos foarte valoros la dietă;

3. tărâţele au fost considerate o hrană foarte valoroasă şi bine digerată de om.

Experienţa danezilor în alimentaţie i-a ajutat să supravieţuiască în blocada din Primul şi din cel de-al Doilea Război Mondial. Practic, reglementarea mâncării daneze a fost un experiment de proteine puţine pe scară largă, fiind disponibili aproximativ 3.000.000 subiecţi! Rezultatul acestui regim alimentar forţat, abordat de necesitate – în condiţii de război - a fost marcat, foarte interesant, pe sănătate. Relaţia alimentaţie–efecte pe sănătate se întinde numai pe perioada martie-octombrie 1917, deşi blocada a continuat, pentru că în octombrie a avut loc o epidemie de gripă, motiv care a impus limitarea preluării datelor pentru studiu. Osborne si Mendel au descoperit că tărâţa este o hrană foarte bună pentru şoareci şi că, amestecată cu faina albă, poate ţine locul cărnii şi ouălor. Oamenii trebuie să aibă întâi de toate pâine, cartofi şi varză în cantităţi suficiente, şi apoi puţin lapte. Carnea este ultima cerinţă de îndeplinit.

Am putea concluziona că:

• laptele fiecărei specii, în starea sa naturală, este o hrană perfectă pentru puii speciei respective, el asigurând, pe timp limitat, creşterea lor  rapidă;
• prea multe produse lactate, şi mai ales în formele denaturate pe care le găsim în supermarketuri, sunt generatoare de boală;
• echilibrul metabolic al calciului este menţinut, în cel mai simplu şi eficient mod prin păstrarea unei diete echilibrate – 80% alcalină şi 20% acidă! Acesta se poate menţine prin aport echilibrat dar, foarte important, prin masticaţie îndelungată!

Proteinele reprezintă 16-19% din greutatea unui adult. Ele îndeplinesc în organism multiple roluri, după cum urmează:

• rol plastic, întrucât constituie componentul principal al protoplasmei celulare; participă la formarea, dezvoltarea, reînnoirea şi repararea uzurii acestui substrat material al vieţii;
• intră în structura tuturor enzimelor;
• intră în structura unor substanţe active (glutation, hemoglobină, transferină etc), prin intermediul cărora se produc majoritatea proceselor metabolice;
• intră în structura hormonilor;
• participă la menţinerea echilibrului acid – bază şi la controlul presiunii coloid-osmotice. Acest echilibru este esenţial pentru buna funcţionare a tuturor celulelor organismului, a biocatalizatorilor din seria vitaminelor, enzimelor sau hormonilor.
• umorile organismului trebuie să aibă un echilibru acido-bazic cu valoarea de pH = 7,4 pentru buna desfăşurare a proceselor biologice . Devierile în sensul creșterii sau scăderii (pH sub 6,8 sau de peste 7,8) produc starea de comă sau chiar moartea;
• stimulează gândirea pozitivă, creativitatea;
• intră în structura anticorpilor şi deci, participă la apărarea organismului;
• asigură troficitatea normală a ţesuturilor şi organelor;
• furnizează parteneri de conjugare (fragmente moleculare – haptene – capabile să lege şi să elimine substanţele toxice, medicamentele etc. din organism);
• au rol de transport al unor substanţe importante pentru viaţă;
• au rol contractil şi de rezistenţă mecanică, de protecţie;
• pot fi folosite ca sursă de energie, 1 g de proteine generând prin ardere  4,1 calorii. Acest rol este secundar, întrucât proteinele sunt scumpe, dar mai ales pentru că utilizarea lor ca material energetic este neraţională metabolic: consumă multă energie pentru a fi metabolizate (60% din valoarea eliberată), nu eliberează întreaga cantitate de energie conţinută în moleculă (energia lor potenţială este de 5,7 cal/gr, iar cea eliberată este de 4,1/gr), deci practic energia eliberată este situată sub 2 cal/gr. Acesta este şi principiul care stă la baza indicaţiei regimurilor proteice în curele de slăbire! Este important de precizat că acestea, dacă se fac, se fac… numai de 3 ori în viaţă, că cel mai repede pot fi repetate la maximum 2 ani şi că nerespectarea unui aport alimentar echilibrat postcură duce la îngrăşare… chiar mai importantă decât înaintea acesteia!

În plus, dau naştere la o serie de produşi de catabolism toxici (uree, acid uric, creatinină, amoniac şi alte structuri care conţin azot) care suprasolicită mecanismele de neutralizare şi aparatul excretor.

DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA PROTEINELOR

Se consideră că pentru o bună digestie, proteinele animale trebuie consumate prioritar la prânz. Consumate la aceeaşi masă împreună cu hidrocarbonatele duc la instalarea unei acidoze tranzitorii cu profunde dezechilibre în electrolitica organismului şi o importantă hiperleucocitoză ceea ce mimează o stare infecţioasă (leucocitele cresc la peste 10 000/mmc, cel puţin 2-4 ore!).

Digestia lor are loc sub acţiunea sucurilor digestive şi este iniţiată în stomac. Calitatea digestiei este condiţionată de o serie de factori printre care trebuie amintiţi:

• cantitatea şi calitatea proteinelor conţinute în aliment;
• raportul în care acestea se găsesc cu lipidele şi glucidele (nu există aliment natural pur proteic – optimul de reprezentare al aminoacizilor fiind de 1/3 din întreg). Acest aspect este foarte important pentru că, natural, se găsesc structuri alimentare mult mai bogate în glucide (mierea) sau lipide (slănina);
• calitatea masticaţiei;
• calitatea sucurilor digestive;
• modul şi timpul de preparare (căldura excesivă scade evident absorbţia lizinei şi a triptofanului);
• modul şi timpul de păstrare etc.

Sub acţiunea sucului gastric (care, la adult, are un pH de 1,5–2,5) proteinele sunt denaturate până la proteoze şi peptone. Spre deosebire de proteine, acestea din urmă sunt solubile în sucurile intestinale.

Este demonstrat că:

• 11% din proteine se absorb chiar de la nivelul stomacului;
• 60% se absorb la nivelul intestinului subţire;
• 28% se absorb la nivelul intestinului gros.

După digestia gastrică, la nivel duodenal, chimul gastric este neutralizat şi chiar alcalinizat de către sucurile biliare şi pancreatice. Este pregătit astfel pentru digestia intestinală. Absorbţia aminoacizilor este un proces foarte complicat şi insuficient explicat, este un proces activ şi nu o simplă difuziune prin mucoasa intestinală. Pe de altă parte, absorbţia este condiţionată de cantitatea şi calitatea aminoacizilor rezultaţi din digestie, de raporturile sub care se găsesc aceştia. Absorbiţi (se cunosc 8 căi de absorbţie), aminoacizii ajung prin sistemul port în ficat. După selectarea nevoilor acestui organ, restul ajung

la celelalte organe şi în final completează depozitul sau aşa numitul fond metabolic.

Rezerva proteică a omului este de aproximativ 2 kg, ceea ce reprezintă 1,7% din greutatea corpului. 30-50% din totalul proteinelor din organism se află într-o permanentă mişcare, aspect ce poate fi uşor contabilizat prin calcularea balanţei azotate.

Un adult sănătos sintetizează 1,3 g proteine pe kgc/zi şi are nevoie de un aport de 75 de g proteine. Cercetările nutriţionale demonstrează că o mare parte a populaţiei depăşeşte acest aport necesar, aşa că aminoacizii aflaţi în surplus suferă procese metabolice complicate în urma cărora se pot transforma în lipide sau în glucide.

Într-un metabolism echilibrat sunt necesare 50 de calorii pentru absorbţia unui gram de azot, iar în situaţii catabolice nevoia calorică ajunge la 200! Odată cu metabolizarea lor, proteinele dau naştere la o serie de produşi organici greu de neutralizat care suprasolicită sistemele de neutralizare. Unul dintre aceste produse este ureea. Aceasta se formează la nivelul ficatului din grupările aminice îndepărtate prin dezaminare.

100 g de proteine tisulare dau naştere la 33 g de uree, deci ureea constituie o treime din produsul catabolic proteic. Prin fecale se elimină 10% din cantitatea totală de uree, iar prin urină se elimină între 10–15%, o cantitate importantă depunându-se în oase, articulaţii şi pereţii cardio-vasculari.

SURSE DE PROTEINE

Sunt bogate în proteine: soia (35-40%), caşcavalul (30%), fasolea (21%), carnea (18-20%), peştele (18%), brânza de vaci (18%), nucile (18%), ouăle

(12,7%), pastele făinoase (11%), pâinea (8%).

În celelalte surse, cantitatea de proteine variază de la 1-2% în legumele verzi, fructe, cartofi etc. la 7-10% în cereale, usturoi, ceapă etc. Se consideră că nevoile zilnice de aminoacizi pot fi acoperite prin consumarea a 100 g de grâu integral sau orez nedecorticat. Din hrană amestecată, 80 g de proteine se obţin din consumul a: 150 g carne, 50 g brânză, un ou, o cană cu lapte şi 300 g pâine!

RAŢIA DE PROTEINE

Studiile ştiinţifice au demonstrat că nevoia de proteine este de numai 5- 6% din REZ (raţia energetică zilnică), iar în ultimii 50 de ani s-a convenit totuşi la 9-10% din REZ, pentru a exista siguranţa că cei mai mulţi oameni vor primi acel minim necesar de 5-6%! Sunt suficiente studii care au demonstrat experimental că depăşirea raţiei de 10% proteine din REZ, mai ales dacă sunt de natură animală, creează mari probleme de sănătate. 

Cantitatea cea mai mare de proteine – de calitate superioară – o necesită sugarii (până la 2,5–3 g/kg-corp/zi) şi sportivii de performanţă (1,4-2 g/kg-corp/zi).

Studiile privind longevitatea în anumite populaţii au arătat existenţa unor consumuri de proteine animale care se situează sub 1 g/kgcorp:

-Okinawa este o insulă cu locuitori longevivi care sunt fertili mult după vârsta considerată optimă şi care sunt lipsiţi de multe dintre bolile degenerative cunoscute. Dieta lor este bazată pe crudităţi şi o cantitate foarte redusă de proteine. Nu cunosc bolile degenerative specifice civilizaţiei actuale!

-în nordul Pakistanului, aproape de frontiera chineză, trăieşte tribul Hunza, despre care se ştie că sunt longevivi. S-a considerat că acest aspect al longevităţii ar fi o caracteristică genetică, însă în 1964 o echipă de cardiologi americani, după ce au făcut un studiu în zonă, au venit cu precizarea că fenomenul se datorează stilului de viaţă al acestor locuitori. Astfel, ei aveau un stil de viaţă auster, dominat de multă muncă fizică, iar hrana – puţină – era formată din cereale (orz, grâu şi mei), fructe proaspete şi uscate, nuci, legume şi puţin lapte. Carne consumau doar de două ori pe an – la sărbători şi numai miel! Studiul a durat 25 de ani şi a evidenţiat faptul că locuitorii care aveau peste 100 de ani aveau tensiunea artrială, electrocardiograma şi colesterolul în limitele normale! Boli precum cancerul, afecţiunile cardio-vasculare, diabetul sau îmbătrânirea timpurie  erau  necunoscute.  Pătrunderea  „elementelor alimentare specifice civilizaţiei occidentale” cum ar fi conserve, zahăr etc. a dus la modificare caracterului morbidităţii din regiune;

-şerpaşii din Nepal, ca şi indienii otomini au, de asemenea, ca şi caracteristică esenţială a existenţei, lipsa bolilor degenerative, longevitatea şi viaţa activă dincolo de 100 de ani, iar alimentaţia  lor se bazează pe cereale, fructe, lapte şi foarte puţină carne, uneori chiar deloc.

-studii în peste 150 de ţări din toată lumea, de peste 40 de  ani, făcute pe ovolactovegetarieni sau chiar vegetarieni, au demonstrat strânsa relaţie dintre cantitatea şi calitatea alimentelor, pe de o parte şi starea de sănătate, pe de alta.

TULBURĂRILE DE APORT

Populaţia cu risc crescut de a avea un consum inadecvat de proteine poate fi compusă din cei care:

• ţin cură sau fac efort considerabil voit sau fiziologic (cura de slăbire, luptătorii şi gimnaştii, copiii, femeile gravide);
• renunţă la proteinele de înaltă calitate (vegetarienii, bătrânii, săracii).

Lipsa proteinelor în alimentaţie duce la stări de denutriţie cronică, istovirea celulelor nervoase, oprirea creşterii la copii, reducerea sintezei suprarenalelor, hipofizei, tiroidei, pancreasului, glandelor sexuale, reducerea masei corpului, anemie, leucopenie, polihipovitaminoză, hepatoză, pelagră, dereglări ale

metabolismului mineral (osteoporoza); pielea devine uscată, unghiile - fragile, părul cade etc.

Este dăunător pentru organism şi surplusul de proteine. 

Excesul lor în raţia alimentară se soldează cu supraîncărcarea organismului cu produsele metabolismului proteic, cu intensificarea proceselor de putrefacţie în intestine, cu supraîncărcarea ficatului şi rinichilor, cu afectarea oaselor şi articulaţiilor (guta, reumatismul degenerativ, hipertensiunea arterială etc).

Vitaminele sunt substanţe chimice complexe care îndeplinesc un rol extrem de important în funcţionarea normală a organismului nostru.  Multe dintre acestea sunt necesare doar în cantități extrem de mici, însă ele au funcţii esenţiale în cele mai multe reacţii chimice din corpul nostru. 

Iată cele mai importante informaţii pe care trebuie să le ştii despre vitamine! 

Vitamina A - Retinol

Rolul în organism: Vitamina A are un rol important pentru creștere, dezvoltare, pentru menținerea sistemului imunitar și pentru o vedere bună.

Doza zilnică recomandată: 800 micrograme

Recomandat pentru: vedere bună, sănătatea pielii, prevenirea infecţiilor

Simptomele deficitului de vitamina A: vedere nocturnă slabă, inflamarea pleoapelor, piele crăpată şi uscată, scădere sistemului imunitar, 

De unde luăm vitamina A: spanac, broccoli, morcovi, dovleac, cartofi dulci, ardei, caise, pepene galben, mango, suc de rosii, fistic, ficat, peşte, ulei de peste, carne de pui, lactate, ouă

Vitamina B1 - Tiamină

Rolul în organism: Vitamina B1 este necesară în organism pentru activitatea cerebrală şi mielinizarea nervilor periferici. Susţine buna funcţionară a sistemului nervos, digestiv, muscular şi cardiac.

Doza zilnică recomandată: 1,2 miligrame

Recomandat pentru: funcţionarea normală a sistemului nervos central şi periferic, funcţionarea normală a inimii, transformarea glucidelor în lipide, favorizarea depunerii glicogenului în ficat, menținerea sănătăţii psihice

Simptomele deficitului de vitamina B1: confuzie, tulburări de memorie, tulburări cognitive, insuficienţă cardiacă, anorexie, scădere rapidă în greutate.

De unde luăm vitamina: pâine cu făină integrală, drojdia de bere, soia, mazăre, grapefruit, piersici, ouă, ficat şi rinichi de porc.

Vitamina B2 - Riboflavină

Rolul în organism: Vitamina B2 ajută la menţinerea sănătăţii celulelor sanguine, creşte nivelul de energie, susţine metabolismul şi protejează pielea şi ochii. 

Doza zilnică recomandată: 1,1 miligrame

Recomandat pentru: prevenirea durerilor de cap şi a migrenelor, menţinerea sănătăţii ochilor, prevenirea şi tratarea anemiei, prevenirea bolilor neurologice, menținerea unui nivel ridicat de energie, sănătate părului şi a pielii

Simptomele deficitului de vitamina B2: piele urscată, inflamarea limbii, ulceraţii la nivelul gurii, crăpături la colţurile gurii, buze crăpate şi roşii

De unde luăm vitamina B2: peşte, carne de pui, curcan şi vită, ouă, lapte, sparanghel, anghinare, avocado, coacăze, fasole, mazăre, ciuperci, nuci

Vitamina B3 - Niacină (vitamina PP) 

Rolul în organism: Vitamina B3 ajută la funcţionare inimii şi a metabolismului, susţine echilibrarea nivelului colesterolului din sânge, previne şi tratează diabetul şi susţine funcţionarea optimă a creierului.

Doza zilnică recomandată: 16 miligrame

Recomandat pentru: reducerea colesterolui, reducerea nivelului trigliceridelor, prevenirea bolilor cardiace, prevenirea diabetul, tratarea pelagrei

Simptomele deficitului de vitamina B3: dermatită, erupţii cutanate, piele aspră, diaree, greaţă, stomatită, depresie, apatie, anxietate, probleme de concentrare 

De unde luăm vitamina B3: carne de pui, ton, carne de curcan, somon, sardine, carne de vită, seminţe de floarea soarelui, arahide, mazăre, orez, ciuperci, avocado, cartofi dulci

Vitamina B5 - Acid pantotenic

Rolul în organism: Vitamina B5 ajută la reglarea funcţiilor în organism, contribuind la sintetizarea coenzimei A, moleculă care intervine în reacţiile celulare ale metabolismului energetic. Susţine sistemul muscular, nervos şi imunitar

Doza zilnică recomandată: 5 miligrame

Recomandat pentru: reducerea colesterolului, reducerea glicemiei, formarea celulelor roşii, sănătate glandelor suprarenale

Simptomele deficitului de vitamina: insomnii, iritabilitate, stare de oboseală, durere de cap, slăbiciune musculară

De unde luăm vitamina B5: ficat de vită, lapte, arahide, peşte, ouă, nuci, alune, orez, carne de miel, avocado

Vitamina B6 - Piridoxină

Rolul în organism: Vitamina B6 ajută sistemul nervos central şi metabolismul. Aceasta transformă alimentele în energie şi contribuie la crearea de neurotransmiţători, cum ar fi serotonina şi dopamina.

Doza zilnică recomandată: 1,1 miligrame

Recomandat pentru: prevenirea depresiei, prevenirea anemiei, tratarea sindromului premenstrual, reducerea riscului de afecţiuni cardiace 

Simptomele deficitului de vitamina B6: furnicături la nivelul membrelor, anemie, depresie, stare de confuzie

De unde luăm vitamina: năut, ficat de vită, ton, cartofi, banane, nuci, carne de pui şi vită, dovlecel, orez.

Vitamina B7 - Biotină

Rolul în organism: Vitamina B7, denumită şi vitamina H, deţine un rol important în transferul CO2 în cadrul metabolismului, protejează pielea, unghiile şi părul şi încetineşte procesul de încărunţire. 

Doza zilnică recomandată: 30 micrograme

Recomandat pentru: reducerea căderii părului, sănătatea unghiilor şi a pielii, o digestie bună, reglarea nivelul glicemiei

Simptomele deficitului de vitamina B7: oboseală, crize de anorexie, stări de greaţă, anemii, căderea părului, piele uscată sau prea grasă, , pielea devine prea uscata sau prea grasa, dureri musculare, conjunctivită, stări depresive

De unde luăm vitamina B7: ficatul de pui, arahide, alune, cafea, seminţe de pin, migdale, ouă, fistic, lactate

Vitamina B9 - Acid folic

Rolul în organism: Vitamina B9 şi acidul folic deţin rol esenţial în prevenirea unor malformații congenitale neurologice și cardiace. De asemenea, sunt implicate în sinteza aminoacizilor şi contribuie la ameliorarea declinului memoriei la persoanele vârstnice.

Doza zilnică recomandată: 400 micrograme

Recomandat pentru: prevenirea malformaţiilor congenitale, susţinerea sistemului nervos, susţine sistemul imunitar şi previne apariţia depresiei

Simptomele deficitului de acid folic: oboseală, alergii, stări depresive, respiraţie grea, tulburări de memorie, probleme musculare

De unde luăm vitamina B9: linte, năut, broccoli, ficat, varză, spanac, conopidă, avocado, fasole, gălbenuşul de ou

Acidul folic reprezintă o formă sintetică a vitaminei B9 și nu se regăsește în mod natural în alimente, ci sub formă de supliment alimentar. 

Vitamina B12 - Cianocobalamină

Rolul în organism:  Vitamina B12 sprijină funcţionarea celulelor nervoase ş ajuta la formarea globulelor roşii din sânge. Este esenţială în sinteza ADN-ului. De asemenea, menţine sănătate psihică şi o memorie bună.

Doza zilnică recomandată: 2,4 micrograme

Recomandat pentru: formarea şi regenerarea globulelor roşii din sânge, sănătatea sistemului nervos, producerea ADN-ului

Simptomele deficitului de vitamina B12: stare de oboseală, slăbiciune, probleme de concentrare, tulburări de vedere, furnicături la nivelul membrelor, piele palidă, stări de confuzie

De unde luăm vitamina: carne, ouă, lactate, peşte, cereale fortificate cu B12

Vitamina C - Acid ascorbic

Rolul în organism: Vitamina C susţine buna funcţionare a sistemului imunitar şi stă la baza producerii colagenului, care susţine sănătate tendoanelor, ligamentelor şi cartilajelor. De asemenea, susţine metabolizarea proteinelor și are proprietăți antioxidante.

Doza zilnică recomandată: 75 mg.

Recomandat pentru: susţinerea sistemului imunitar, prevenirea bolilor cardiovasculare, stimularea producţiei de colagen, o vedere bună şi o piele sănătoasă.

Simptomele deficitului de vitamina C: astenie, oboseală, forţă musculară redusă, hemoragii gingivale, dureri articulare, erupţii cutanate.

De unde luăm vitamina C: cătină, măceşe, coacăze, kiwi, citrice, broccoli, pătrunjel, spanac, morcovi 

Vitamina D - Lamisterol, Ergocalciferol, Calciferol, Dihidrotachisterol, 7-dehidrositosterol

Rolul în organism: Vitamina D menţine nivelurile normale de calciu şi fosfor din sange. Ajută organismul să absoarbă calciul, care formează şi menține oasele puternice.

Doza zilnică recomandată: 15 micrograme

Recomandat pentru: sănătate oaselor, fixarea calciului în oase

Simptomele deficitului de vitamina: Oboseală, durere osoasă, slăbiciune musculară, spasme şi crampe musculare.

Deficitul de vitamina D produce rahitismul la copil şi osteoporoza în cazul adulţilor. 

De unde luăm vitamina D: Este produsă de organism în mod natural atunci când ne expunem la soare, însă se găsește, tot în mod natural, în anumite alimente: peşte, ouă, produse lactate, ciuperci, carnea roşie.

Vitamina E - Tocoferol

Rolul în organism: Vitamina E sprijină vederea, sistemul reproducător, sănătatea creierului și a pielii. Acționează ca un antioxidant, contribuind la protejarea celulelor de acțiunile radicalilor liberi.

Doza zilnică recomandată: 15 miligrame

Recomandată pentru: sănătatea sistemului reproductiv şi a sistemului endocrin

Simptomele deficitului de vitamina E:  lipsa de coordonare a mişcărilor, dificultate în timpul mersului, dureri musculare, tulburări de vedere, stare generală de rău.

De unde luăm vitamina E: migdale, seminţe de floarea-soarelui, arahide, cereale integrale, ulei de măsline şi de floarea soarelui, mango, roşii, ardei roşu, avocado, ouă, peşte gras şi ulei din ficat de peşte, fructe de mare, somon, lapte.

Vitamina K - Naftoquinonă

Rolul în organism: Rolul esenţial al vitaminei K se manifestă asupra sistemului de coagulare a sângelui. De asemenea, joacă un rol important în menținerea sănătății oaselor și a inimii şi are şi rol antiinflamator şi antioxidant.

Doza zilnică recomandată: 90 -120 micrograme

Recomandată pentru: reglarea activității de coagulare a sângelui, prevenirea osteoporozei, prevenirea fracturilor osoase, prevenirea calcificărilor vasculare, prevenirea cancerului, prevenirea inflamației

Simptomele deficitului de vitamina K: este rar întâlnit şi se manifestă ca o tendinţă la hemoragie crescută (coagularea deficitară a sângelui, hemoragii nazale, menstruaţii abundente, sângerarea intensă la tăietură, apariţia vânătăilor fără motiv, anemie, sângerări gingivale)

De unde luăm vitamina K: spanac, varza de Bruxelles, broccoli, sparanghel, salată verde, soia,  dovleac, semințe de pin, afine, fasole verde, prune, kiwi, avocado, mazăre, pătrunjel, ficat de vită, carne de pui, porc, vită şi raţă, lapte, unt, smântână.

Artrita este o afecţiune inflamatorie cumplită, care constă în umflarea şi sensibilitatea uneia sau mai multor articulații. Printre simptomele acestei boli se numără durerea şi rigiditatea articulațiilor. În plus, durerile şi inflamaţia se agravează odată cu înaintarea în vârstă.

Per total, există aproximativ 200 de forme de artrită, printre cele mai des întâlnite fiind: artrita inflamatorie, artrita degenerativă, reumatoidă, artrita infecțioasă, metabolică şi artrita psoriazică.

Principalele simptome ale artritei sunt:

• durere
• rigiditate
• umflătură
• roşeaţă
• capacitate de mișcare scăzută

Cauzele artritei

Cauzele apariției artritei diferă în funcţie de forma de artrită. Aşadar, nu există o singură cauză pentru toate tipurile acestei afecţiuni, însă printre cele mai comune se numără: probleme de metabolism, un sistem imunitar slăbit, accidentările, existenţa unei infecţii. La acestea se adaugă şi factorii ereditari.

Alimente care previn artrita

Alimentaţia deţine un important în prevenirea artritei. Există o serie de alimente care previn inflamaţia în organism. Ce ar trebuie să mâncăm pentru a preveni această afecţiune?

Omega-3 și Omega-6 reduc inflamaţia

Produsele alimentare care conţin Omega-3 și Omega-6 sunt indicate pentru prevenirea artritei. Diferite tipuri de peşte (somon, sardine, ton, macrou) şi seminţele și oleaginoasele (nuci, alune, caju, migdale sau seminţe de in), precum şi uleiul de măsline şi peşte au proprietăţi antiinflamatorii.

Alimente în vitamine şi minerale

Vitaminele D , B, C, A și K, și minerale (calciu, magneziu, fier) ajută de asemenea la reducerea inflamaţiei din organism. Aşadar, consumă constant legume şi fructe crude, fie că este vorba de cele verzi (salată verde, spanac, varză, pătrunjel, broccoli) sau de cele colorate (dovleac, ardei iute, banane, fructe de pădure, măceşe).

Citeşte şi Fructe şi legume bogate în vitamina C

Proteinele de origine vegetală previn artitra

Şi proteinele de origine vegetală previn artrita. Este vorba de ciuperci, fasole, năut, linte roşie sau verde. Toate acestea conţin atât proteine, cât şi minerale care susţin sănătatea oaselor și a articulațiilor.

Rolul colagenul în prevenirea artitrei

Colagenul deţine un rol esenţial în prevenirea artritei. Acesta se poate obţine prin fierberea pielii, tendoanelor, ligamentelor şi a oaselor în apă. Se obține de obicei de la vaci sau porc. Organismul nostru foloseşte aminoacizii gelatinei pentru a reconstrui colagenul, cartilajele și țesuturile conjunctive din articulații.

Printre alimentele care conţin gelatină preparate de români în mod constant se numără piftia, precum şi ciorba de oase.

Citeşte şi Cinci alimente care previn diabetul

Dacă suferi deja de artrită trebuie să ştii că un regim alimentar sănătos format din alimente prezentate mai sus te poate ajută să reduci durerea şi inflamaţia.

În general, artrita este tratată cu medicamente recomandate de medic, terapie fizică şi intervenție chirurgicală în cazurile grave.

Dacă medicul ţi-a prescris o reţetă cu medicamente pentru artrită, aplicaţia Optimerix te poate ajuta să găsești cele mai ieftine produse farmaceutice, realizând economii substanţiale de până la 90%.

Aplicaţia Optimerix se poate descărca gratuit din Google Play şi App Store.

Vitamina C se numără printre cei mai importanţi nutrienţi pentru o bună funcţionare a organismului uman. Ea susține sistemul imunitar previne virozele respiratorii, astmul, bolile cardiovasculare, problemele dermatologice sau cele de vedere. De asemenea, un alt beneficiu important are legătură cu reducerea inflamaţiei în corp. 

Doza zilnică de vitamina C necesară organismului nostru este de 90 de miligrame pentru bărbaţi şi 75 de miligrame pentru femei. 

Ce fructe şi legume au un conţinut ridicat de vitamina C?

Fiind un nutrient esenţial pentru sănătatea organismului, ţi-am pregătit o listă cu alimentele care conţin cel mai ridicat nivel de vitamina C:

1. Cătina

Cătina are un conţinut ridicat de vitamina C şi ajută sistemul imunitar să se lupte cu diferite boli. Poţi consuma cătina în forma sa naturală, cu miere sau poţi stoarce fructele şi să bei sucul de cătină. Mai exact, acest fruct conține de două ori mai multă vitamina C decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele. 

2. Pătrunjelul

Pătrunjelul conţine cantități ridicate de antioxidanți și vitamina C. Această plantă are de patru ori mai multă vitamina C decât portocala. În plus, conține o cantitate mare de clorofilă care ajută la purificarea sângelui. 

3. Spanacul

Spanacul este renumit pentru proprietățile sale și pentru multiplele beneficii pe care le aduce corpului nostru datorită aportului de vitamine și minerale. Vitamina C din spanac acționează ca un puternic antioxidant și este extrem de importantă în sănătatea pielii și a sistemului nostru imunitar.

4. Morcovii

Deşi sunt renumiţi pentru conţinutul lor de vitamina A, morcovii sunt o sursă importantă şi de vitamina C. Un morcov oferă 6% din necesarul zilnic de vitamina C al organismului uman. 

5. Citricele

Deşi există fructe care au conţinut mai ridicat de vitamina C decât citricele, trebuie să ştii că doza zilnică de vitamina C este asigurată de doua-trei citrice de mărime medie. Vitamina C din citrice are un efect antiinflamator care ajută la prevenirea infecţiilor, bacteriilor şi multor alte afecţiuni. 

Citeşte şi Cinci alimente care previn diabetul

 

Este important să consumaţi aceste fructe şi legume crude, întrucât dacă sunt gătite termic ele își pierd o mare parte din cantitatea de vitamina C pe care o conţin. 

În cazul în care, deși, consumi regulat alimente bogate în vitamina C, ai în continuare de nevoie de suplimente recomandate de medic, te încurajăm să verifici înainte variantele de preț disponibile pe piață. Descarcă aplicația Optimerix, caută substanța activă acid ascorbic (Vitamina C) și compară prețurile. 
 

Un sistem imunitar puternic te protejează, în această perioadă rece, de infecţiile respiratorii, de virusuri, răceli, gripă sau alte probleme de sănătate specifice sezonului de iarnă. Imunitate este strâns legată de produsele pe care le consumăm. Aşadar, ţi-am pregătit o lista cu alimente care te ajută să ai o imunitate de fier. 

Vitamina şi nutrienți

Aportul dezechilibrat de vitamine şi nutrienți poate duce la slăbirea sistemului imunitar şi din acest motiv nutriţia joacă un rol esenţiale în îmbunătățirea apărării noastre naturale împotriva bolilor. 

Alimente pentru imunitate

Iată ce alimente te pot ajuta să ai o imunitate de fier!

Usturoiul

Se spune că usturoiul este un antibiotic natural şi că ajută sistemul imunitar să lupte împotriva bolilor. Pentru a-și păstra proprietățile, se recomandă consumarea usturoiului crud. 

Un cățel de usturoi conține până la 5 mg. de calciu, 10 mg. de potasiu și 90 de compuși sulfurici. 

Astfel, uleiurile volatile sulfuroase, printre care se află şi alicina, au rolul de a opri dezvoltarea bacteriilor, virusurilor și a ciupercilor, precum și de a stimula activitatea enzimelor digestive.

Tumericul

Turmericul sau curcuma este un antiinflamator, antibacterien şi antioxidant puternic 100% natural. Acest condiment este un bun aliat în lupta împotriva virusurilor şi bacteriilor, susţinând un sistem imunitar puternic. 

O lingură de turmeric conţine 26% din doza zilnică recomandată de mangan, 16% din doza recomandată de fier şi 5% din doza zilnică recomandată de zinc. De asemenea, mai conţine şi vitamina C, vitamina E, acid folic, fosfor, niacinina şi vitamina K. 

Aşadar, una dintre cele mai bune soluţii pentru îmbunătăţirea imunității este ceaiul cu turmeric, însă acest condiment poate fi utilizat şi la prepararea diverselor mâncăruri, precum orez, linte, fasole. 

Spanacul

200 de grame de spanac conțin 1 gram de fier, 30 mg. de calciu, 24 mg. de magneziu şi 160 mg.  de potasiu. 

De asemenea, este o sursă importantă de vitamina C şi vitamina A. Fiind bogat în vitamine, minerale și o varietate de fitonutrienți, spanacul susţine metabolism şi sistemul imunitar. 

Această legume verde curăţă organismul de toxine, având rol depurativ datorat cantităţii ridicate de sulf pe care o conţine.

Spanacul se poate consuma atât crud, în salate, sau gătit. 

Citeşte şi Fructe şi legume bogate în vitamina C

Sistemul imunitar este un ansamblu complex

Sistemul imunitar reprezintă un ansamblu complex de celule. Pe lângă alimentele prezentate mai sus şi citricele, fructele de pădure, broccoli, varza, salata ajută la o imunitate de fier. 

Este important de menţionat că nu este bine să iei suplimente pentru imunitate fără recomandarea medicului. Însă, dacă ai o reţetă cu astfel de produse farmaceutice, aplicaţia Optimerix te ajută să găseşte cele mai convenabile preţuri!